sâmbătă, 16 martie 2013

Quo Vadimus?

Suntem ca vrăjitorii - avem puteri. Precum vrăjitorii, urmărim să ne perfecționăm, să devenim mai buni decât suntem, să creștem și să evoluăm. La fel ca ei, trebuie să învațăm să ne controlăm și să ne educăm puterile. Trebuie să știm în care investim și în care nu; să știm care ne ajută să urcam și care să coborâm. Noi nu zburăm și nici nu facem lucrurile să ardă. Puterile noastre concretizează infinitul conceptelor care stau la baza naturii noastre umane. Mai exact, noi suntem puterea noastra.

Și daca ceea ce suntem noi depinde tot de noi, înseamnă că am putea fi oricât de mult. Am putea fi infiniți. Am putea fi imenși. Prima condiție pentru a ajunge atât de sus este voința, iar aici stăm cam prost. Nu vrem să creștem, asta e problema. Nu vrem să ajungem cât mai sus pe treapta superiorității. Suntem fixiști și limitați. Nu acceptăm nicio altă variantă, în afara aceleia pe care noi o considerăm corectă și care, pentru că nouă ni se pare corectă, automat TREBUIE îmbrațișata de toată lumea și trebuie să devină adevăr absolut. Privim prin noi până și cele mai obiective situații, de parcă noi am fi centrul Universului, iar ceilalti, niște biete ființe enervante, fac umbră pamântului degeaba și nu merită nicio sansă. Refuzăm să acceptăm că e posibil să ne inșelam. Refuzăm să ascultăm și să analizăm pe alții. Considerăm că suntem deasupra celorlalți, că am atins vârful muntelui. Iar asta e greșit, pentru că odată ce crezi că ai ajuns în vârf, încetezi să mai urci, așa că ramâi acolo, pe loc, într-un vârf imaginat de tine, în timp ce vârful real se ridica mult deasupra ta, și odata cu el, oamenii care vor cu adevarat să crească, aceia care știu că niciodată nu sunt suficient de buni, deci tot timpul trebuie să învete.

Sunt sigură că, dacă am dori să ne controlăm puterile, rezultatele ar fi impresionante. Dacă am reuși să ne învățăm reciproc, să învățăm cerșetorul de la colț și să ne lăsăm învățăți de el, la rândul nostru, pentru că mai mult ca sigur are ce să ne învețe, am evolua la The Best Homo Sapiens Ever. Dar, cum ne place să ne scăldăm în ignoranta, probabil ne vom distruge înainte să ajungem acolo.

6 comentarii:

  1. Umanitatea are cateva probleme, nedepasite de la inceputuri:
    conservatorismul, autosuficienta, frica de ireversibilitatea celei de-a patra dimensiuni- timpul.
    Astea au dus la religii, rasism, nationalism, organizarea statala, politicianism, razboaie.
    Teoretic, in scurt timp, datorita libertatii de exprimare internetice si cuceririlor stiintei, rezolvabile. Practic, sunt sceptic...
    Bine scris Malina, da-i 'nainte! ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Intru sustinerea celor de mai sus fac apel la un citat si sper sa-mi fie iertata lenea de a-l traduce in romana :
    The population suffers from a fear of change, for their conditioning assumes a static identity, and challenging ones belief system, usually results in insult and apprehension, for being wrong is erroneously associated with failure.
    When, if fact, to be proven wrong should be a celebrated, for it is elevating someone to a new level of understanding, furthering awareness. The fact is, there is no such thing as a smart human being, for it is merely a matter of time before their ideas are updated, changed or eradicated.
    Peter Joseph

    RăspundețiȘtergere
  3. Si mai mare pacat este ca dupa un lung sir de dezamagiri ne pierdem increderea in oameni, nu mai asteptam nimic bun de la nimeni.
    ‘Blestemat sa fie omul care se increde in om’ zice un verset din Biblie… si cata dreptate are…

    RăspundețiȘtergere
  4. Bun, iti pierzi increderea in oameni. Apoi ce faci? Incepi sa e increzi in animale? Nu fi dogmatica!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu cred ca nu trebuiesc invinovatiti toti cei care hotarasc sa se opreasca la un moment dat.Sunt oameni care se multumesc cu un anumit nivel al existentei ,dar care constientizeaza ca oricand ar putea sa depaseasca acel nivel.
    Niciodata nu trebuie sa-ti pierzi increderea in oameni!E ca si cum ti-ai pierde increderea in viata.E ca si cand ti-ai pierde increderea in Dumnezeu,caci omul e creatia Lui(din punctul meu de vedere).E bine sa gandesti mai mult decat au crezut altii de cuviinta sa gandeasca,sa nu iei de bun tot ceea ce au gandit altii ,sa ai incredere si in judecata ta.Ceea ce crezi ca nu poti gasi la ceilati,poti gasi in tine ,tu fiind remediul defectelor semenilor.Dar nu trebuie sa-ti pierzi increderea in oameni,oricate dezamagiri ai intalni.

    RăspundețiȘtergere